Într-o lume în continuă dezvoltare, în care la fiecare 35 de minute apare o nouă carte, alegerea lecturilor noastre devine o provocare din ce în ce mai mare. Este tot mai ușor să ne pierdem în valul aparent nesfârșit de cărți și în scuza “nu știu ce să citesc” și să ne lăsăm copleșiți de această decizie, amânând constant să ne punem jos și să citim ceva.

Nu doresc să vin cu o lista de “to be read” pentru că Pleșu scria atât de clar: „nu există rețete. Nu poți face sugestii de lectură decât celor pe care îi cunoști, cărora le știi „felul”, tulburările, căutările și apetiturile. […] A recomanda o carte e un act de maximă răspundere și de mare intimitate. Solemnitățile pedagogice, ca și neglijența frivolă pot strica minți, caractere și vieți. E preferabil, prin urmare, să nu te pronunți decât când cel care te întreabă e pentru tine, „o carte deschisă”.”

Și totuși, cum alegem ce cărți să citim?

M-am îngrozit recent când cineva mi-a pus această întrebare și am realizat că nu am un răspuns clar; așa că, am început încet să-mi caut un răspuns.

Personal, am renunțat să mai citesc tot ce apare recent sau cărțile recomandate de unii bookstagrameri, pentru că am realizat că fiecare dintre noi avem gusturi diferite și fiecare este într-o etapă diferită a vieții. De asemenea am realizat că apar prea multe cărți care nu vor fi validate decât în timp.

Am început tot mai des să trec pe o listă cărțile de care aud și să le cumpăr după ce aud de ele de mai multe ori. Am început să-mi notez titlurile menționate în predici sau chiar în alte cărți.

În 2 Timotei 4:6-8, Pavel scrie despre moartea lui și despre felul în care lupta pe care a dus-o a fost una bună, văzând cu ochii credinței cununa care îl așteptă. Toate aceste cuvinte par să formeze un mesaj de rămas bun. În versetul 13 se produce o răsturnare de situație: „Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lasat-o în Troa la Carp și cărțile, mai ales pe cele din piele.” În fața morții și a cununei care-l așteaptă, Pavel se gândește la cărțile lui?! Da.

Charles Spurgeon scrie câteva cuvinte despre acest lucru, cuvinte care ar trebui să ne facă să înțelegem importanța cărților:

„El este inspirat, dar are nevoie de cărți!
A predicat cel puțin treizeci de ani, și totuși are nevoie de cărți!

A văzut pe Domnul, dar are nevoie de cărți!

A avut o experiență mai largă decât majoritatea oamenilor, dar are nevoie de cărți! A fost înălțat în al treilea cer și a auzit lucruri pe care un om nu avea voie să le spună, totuși are nevoie de cărți!
A scris cea mai mare parte a Noului Testament, dar are nevoie de cărți!

Apostolul spune lui Timotei, și așa spune fiecărui predicator, „Dă-te întru citire.” Omul care nu citește niciodată nu va fi niciodată citit; cel care nu citează niciodată nu va fi niciodată citat.”

În urmă cu vreun an, am intrat pe un grup despre cărți, pentru cărți, un loc unde am întâlnit oameni, în special tineri, care susțin că nu este bine să citești cărți necreștine. Ce facem atunci cu literatura motivațională necreștină, ce facem cu romanele care poate nu au eticheta de creștin sau necreștin, și ce facem cu cărțile scrise cu privire la hobby-uri?!

De mică am dat la o parte aceste păreri, pentru că nu aveam cum să mă prezint la Bacalaureat fără să citesc cărți necreștine sau să-mi găsesc un loc de muncă pe baza pasiunii dacă nu citeam cărți despre hobby-urile mele.

Cred că cel mai important este să învățăm să filtrăm ce citim și să nu ne fie rușine să lăsăm o carte din mână dacă nu e momentul să o citim sau dacă nu e în concordanță cu principiile noastre.

Având în jurul nostru atât de multe distrageri precum social media, Netflix și jocuri video, cititul ar trebui să fie o metodă de relaxare mult mai promovată. Lectura ne oferă oportunitatea de a ne hrăni mintea și sufletul cu cunoaștere și adevăr, eliberându-ne totodată de stresul cotidian și odihnindu-ne trupul de la efortul depus. Pavel este exemplul perfect pentru a înțelege importanța căutări creșterii în cunoaștere și înțelepciune prin lectură.

Alegerea cărților pe care le citim este o provocare, dar cu înțelepciune, discernământ și cu dorința de a nu mai amâna, putem face alegeri care să ne îmbogățească și să ne ajute în călătoria noastră și în îndeplinirea visurilor pe care le avem.

Flavia Precup

Blogger – File de suflet

Lasă un răspuns